Medicina bolnava

Din nou TV. Ce sa-i faci, asta e boala grea, iar eu am contractat-o, volens nolens, inca din copilarie. La emisiunea lui Mihaiu, discutie grea si dezordonata despre medicina romaneasca si starea ei actuala si totodata perpetua. Temele - eterne: malpraxisul, shpaga, deontologia profesionala, mizeria (nu numai materiala) din spitale. Invitati: 'apartinatori' (ce termen oribil, ma intreb cum nu s-a gasit inca unul mai omenesc), Dr. Arafat (pe post de atotstiutor mesager al Ministerului), profesori, asistente, ziaristi.

Un sot isi jeleste sotia, lasata sa singereze macelareste dupa o cezariana de rutina si isi marturiseste incapacitatea de a ierta ca un bun crestin. Un tata vorbeste sugrumat despre copilul lui, condamnat la handicap datorita nesimtirii si iresponsabilitatii. Un ziarist atrage atentia asupra sindromului "hai, tataie", definind mojicia superioara cu care o parte buna a corpului medical isi trateaza pacientii virstnici (de la acest tratament pun pariu ca sunt exceptati venerabilii nostri senatori si deputati).

Riposte: Dr. Peretianu, de la Camera Federativa a Medicilor, o tine una si buna cu salariile mai mari pentru medici si face glume la fel de rasuflate ca si sacoul lui purpuriu, cu umeri de Superman. Prof. Cinteza - in toata splendoarea morgii sale liberale - vrea impartialitate si judecati echilibrate, iar Prof. Ionita, de la Comisia de Malpraxis, conchide - cu umor amar - ca onorabila sa comisie este nascuta moarta. De undeva, din public, o asistenta vrea justitie pentru semenele ei "care nu au competenta", iar altcineva vorbeste despre mafia profesionala care sufoca fara drept de apel orice iesire din rinduri a vreunui doctor.

Ca un facut, dupa aceasta cacofonie cinica, urmeaza "Anatomia lui Grey". Nu as vrea sa reiasa de aici ca serialul e vreo capodopera cinematografica, insa l-as indesa pe gitul multora pe post de 'vizionare obligatorie'! Facind abstractie de aparatura si conditiile spitalicesti, care par un fel de naveta Entreprise pentru personalul medical din Romania, ramin povestile oamenilor. Oamenii-medici, care au frici si incertitudini, care fac greseli si invata sa traiasca cu cele si din cauza lor. Oamenii-bolnavi, speciali prin suferintele lor si prin naiva si americaneasca lor incredere in medic. Fireste, viziunea e una hollywoodiana si romantata. Portretele sunt eroice si puternic retusate, insa asta nu face decit sa adinceasca prapastia vizuala dintre orice secventa a acestui serial si reportajul despre pacientii care isi cumpara singuri doctoriile si zac in saloane dezolante, vazut cu o juma de ora inainte, la stirile TVR.

Precum cireasa de pe tort, incepe imediat - de data asta pe TVR2 - ecranizarea italieneasca dupa "Citadela" lui Cronin. Nici daca cineva isi facea din asta un scop, nu ar fi reusit o combinatie mai adevarata - parca e seara lui "Asa da, asa nu!" in medicina! Cenusiul minelor din Tara Galilor si obstinenta medicului sarac, dar plin de compasiune si revolta, s-au potrivit precum un pansament peste rana supurinda a medicinei noastre. Un pansament care nu trateaza infectia, nu evacueaza secretiile rau-mirositoare, dar da bine in ochii lumii.

Astfel pansati si anesteziati de mireasma caldutza a calitatilor noastre europene, putem marsalui glorios 'into the sunset', vorba westernului. Cei batrini, cei bolnavi, cei slabi si cei fara aparare vor ramine presarati in urma noastra, alcatuind un drum al oaselor pentru care nu vom putea sa fim iertati si nici sa ne iertam vreodata! Daca nu as cunoaste si medici-oameni onesti, care isi fac meseria cu un entuziasm aproape de neinteles si cu o dorinta de auto-perfectionare autentica, generoasa, as zice doar atit: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere!

P. S.

In poza de mai sus, daca priviti cu atentie, se poate observa dotarea standard a pacientului internat in spitalele din Romania:

01. pat metalic stil "penitenciar" (cu bonus suplimentar, in caz ca a fost revopsit in ultimii 50 de ani)

02. noptiera metalica - aceleasi caracterstici ca mai sus

03. cazare tip "Auschwitz" - minimum 2 in pat, pentru intarirea imunitatii personale si a coeziunii sociale. Aici, mare atentie mare! Reportaj la TVR, despre o pacienta care a murit acasa, dupa ce i-a fost refuzata internarea, pe motiv ca spitalul e arhiplin. Umflatul de serviciu, de la Directia Sanitara, declara "Vom verifica daca a semnat ca refuza internarea PE DUBLU". Cu alte cuvinte, "nu ai vrut cu alta in pat, te descurci, mori acasa pe barba ta!"

05. pardoseala antica, din colectia "ciment de abator"

04. hirtie igienica roz, model "aschii de molid".

05. regim alimentar sanatos - compus din zeama naturala de E-uri si iaurt cumparat din banii proprii.

06. tutun la discretie. No other comments.

Nevroza lui Bucur

Nevroza americanului apare pentru ca a fost molestat in copilarie de preotul catolic, pentru ca e obsedat de teoria conspiratiei sau pentru ca afacerea lui 'dot com' s-a dus pe apa simbetei. Tratata la shrink, ea conduce, in cel mai bun caz, la excentricitate simpatica. In cel mai rau caz, la rafale de impuscaturi prin vreun colegiu, cu transmisie live garantata, pe CNN.

Frantuzul se nevrozeaza pentru ca a facut burta, pentru ca brinza cu mucegai nepasteurizata a fost interzisa la export si pentru ca rusii au cumparat Coasta de Azur cu banii jos. In scop terapeutic, isi gaseste o amanta, conduce cu 70 la ora pe banda a treia si - intrebat de un turist in bermude cum poate ajunge la Tour Eiffel - il indruma in directia inversa.

Neamtul are o nevroza disciplinata. In timpul saptaminii se culca la ora 19:00, asa ca a doua zi e extrem de energic. Observa astfel ca vecinul lui italian a parcat cu o roata pe linia alba si ca o mina criminala a scris porcarii pe placutza lui cu "Alles Verboten!" Asta il indispune teribil. In consecinta, inghite pastile cu sunatoare, se inscrie in partidul verzilor si isi cumpara o vacanta ieftina in Creta.

Pentru englez, nevroza e un moft. Nu exista nimic care sa nu treaca cu o ceasca de ceai tare, cu lapte. Bunica are numarul 2935 pe lista de asteptare pentru o proteza de sold? Have a cuppa. Fiica-sa a ajuns la spital in coma alcoolica? Sugar anyone? Banca la care lucreaza tocmai a dat faliment? How about a nice cucumber sandwich?

Romanul e nevrozat din nastere. Copil, e nevrozat de curent si devine, de aceea, inconfundabil, cu caciulitele lui tricotate. Il mai irita: nemuritorul "Catelus cu parul cret" recitat pentru musafiri, tanti Mia care ii tot ciupe barbia si ceaiul anti-colici la biberon. Adolescent, romanul e mai adolescent decit altii - momentul hormonal e perfect pentru mania persecutiei si mojicie .

Ajuns la maturitate, e deja cu nervii in pioneze. Ce conteaza ca afara e o zi cu soare, ca e sanatos (si el si familia, Doamne ajuta!), ca are ce pune pe masa? Romanul bodogane. Vinzator sau functionar, se misca au ralenti si isi bruftuluieste clientii. Profesor - injura birjareste elevii si le ofera modelul perfect al nevrozei pedagogice. Sofer fiind, isi arunca mucurile de tigare pe geam (si asa e murdar pe jos), depaseste coloana la stop (ce, io sunt mai prost ca ailalti?) si se face ca nu vede balta din care ii va improsca pe speriatii din statia de autobuz.

E deprimat de starea natiunii, dar nu se da inapoi la sarmale, bere si sosete gratuite in campania electorala. La el acasa, romanul isi bate nevasta si copilul ca surogat pentru ca nu isi poate lua in pumni seful. Pentru ca 'viata e grea', munceste putin si vorbeste mult. Cind fura ceva (orice, de la un surub si pina la economiile intregii populatii), are satisfactiile unui haiduc cu pieptul dezgolit si hangerul fara teaca.

Ajuns la pensie, bombane singur pe strada, ii uraste pe tineri si face cozi interminabile pentru Xanax compensat, pe reteta. Calmat, se duce acasa, se aseaza la televizor si se delecteaza cu stirile de la ora cinci.

Nu spun ca romanii nu au motive sa o ia razna. Imi e clar ca e saracie, mizerie multa - fizica si morala - in tara asta. Nevroza lui Bucur si a descendentilor lui e, pina la un moment dat, justificata si tratabila. De aceea va propun un experiment. Hai sa zimbim un minut, un singur minut pe zi, de unii singuri, in fata oglinzii. Poate ca asa nu ne vom mai lua atit de tare in serios, pe noi si problemele noastre. Poate ca asa optimismul se va intoarce si va aduce cu el oarece speranta, oarece candoare.