joi, 15 noiembrie 2007

Lume, lume ...

Mi-am adus aminte de un cuvint uitat: spicuiri, a spicui. Sa spicuim, asadar din ziua mea de ieri.
  • Formulare intr-o fitzuica de scandal citita pe genunchi: "cei doi au continuat sa ramina impreuna o perioada" Limba noastra-i o comoara, in adincuri ingropata !
  • Articol in Vanity Fair - editia de noiembrie: americanii isi construiesc in Irak o ambasada in valoare de 600 milioane dolari, a carei intretinere va costa in jur de 1,2 miliarde dolari anual si care e mai mare decit Vaticanul! Bravos. Firma de arhitectura care a facut planurile, le-a afisat pe internet. Guvernul s-a ratoit la ei, iar ei au raspuns ca oricum constructia se poate vedea, in toata imensitatea si detaliile ei, pe Google Earth. Tot in Vanity Fair un articol incredibil despre modul in care se cheltuie / fura banii contribuabililor americani, in acelasi Irak. Nimic nou pentru noi, mioriticii. Doar sume mult, mult mai mari.
  • Dop de circulatie imens, pe toate iesirile catre DN1. Stiti cum e in filme cu personajele care pe timpul zilei duc o viata perfect normala, iar seara devin vircolaci? Asa si cu soferul roman. Cum s-a urcat la volan, se transforma. Frustrarile de la slujba, din cuplu ii ies prin toti porii. Batrinelele cu Oltcit devin Hells Angels. Contabilii pasnici isi leapada minecutele si apasa acceleratia. Daca te uiti cu atentie in masinile din jur, s-ar putea sa vezi cum le cresc caninii si le iese parul din urechi. Thriller, tata !
  • La noi pe strada se asfalteaza. Totul, inclusiv asa numitele "servituti" care au cam 3 metri latime si 50 lungime. Nu conteaza ca strada principala e varza, pe servituti s-a trasat inclusiv banda discontinua pe mijloc. Ne-am linistit - acum ne putem depasi in mare viteza pe aceste artere principale ale Orasului Voluntari. Pe cind un echipaj de Politie cu radarul pregatit?

Cit absurd poa' sa inghita omul intr-o singura zi? Va las sa meditati.

miercuri, 14 noiembrie 2007

Se amesteca incultura, prostie, isterie si se obtine:

Ieri ma uitam la stiri. Si se facea ca orice stire, oricit de tembela era, parea la fel de grava si de tragica.
Scufundarea unui petrolier in Marea Neagra, cu tot dezastrul ecologic monstru care urmeaza si cu cele 30,000 pasari moarte (sa va vad la vara pe Litoral, dragi com-patrioti!) parea la fel de serioasa ca si stratul de 0,5 mm de zapada din Pasul Tihutza. In caz ca nu stiati, in Pasul Tihutza A NINS PE DATA DE 13 NOIEMBRIE, fapt nemaiintimplat si nemaiauzit pina acum. Fata-reporter guitza alarmata, in timp ce "drumarii" trageau din tigara pe marginea drumului si se minunau ca a venit iarna!
A aparut apoi duduia Patras, care vorbeste de parca o data la citeva minute o strabate un urias val orgasmic. Citind cu mare dificultate de pe prompter, languroasa Liana ne-a informat ca ursii panda din China au fost mutati din padurile de "baaaambusss!!!" uscate in cele verzi. Draga Liana, cere si tu la CNA sa poti fi vizionata de copiii sub 12 ani numai cu acordul parintilor.
Cind a venit vorba despre epidemia de diabet in rindul tinerilor - chestiune grava de altfel - treaba a devenit stiintific-ilara. Vocea din off ne anunta ca medicii au gasit cauza: obezitatea in rindul tinerilor. Imaginea nu se lipea deloc: erau intervievati 2 adolescenti proaspat depistati cu diabet si care erau slabi de ii batea vintul. E adevarat ca dupa aceea si-a facut aparitia o doamna doctor nutritionist care putea fi mai usor sarita decit ocolita ...
Ce sa va mai spun?
Ca sunt satula de felul in care dramolete de cartier ajung stire de prima pagina, in timp ce lucruri care ne otravesc tuturor viata sunt trecute la rubrica "Pe scurt" ?
Ca mi se apleaca atunci cind aud a mia oara replica "reporterului nostru de la fata locului":
- Intr-adevar, Andreea / Monica / Filofteia ....
Ca mi se pare uimitor sa vad un anumit format de emisiune pe un canal strain, sa urmaresc, la diferenta de o zi, ACELASI format pe un canal romanesc si sa nu inteleg cum a putut deveni intre timp atit de tembel, de neinteresant si de enervant?
Ca am incetat sa mai rid la subtitrarile cretine ? (Doar un micutz exemplu: intr-o piesa de teatru frantuzeasca se vorbea despre "la cathedrale d'Amiens". Ce traduc ai nostri? CATEDRALA DAMIAN!!)
Credeti ca ar trebui sa ma mai uit la programele TV din Romania ? Daca da, spuneti-mi si mie de ce.

miercuri, 7 noiembrie 2007

Dezertare



Minciunile mele dezertasera ieri.
Se grabeau sa se urce in ultima barca
Plecata din portul unei simple taceri
Despartite de mine prin daca si parca.

Poezie debila, de copil repetent.
Minciunile mele invatasera toate
C-o sa scape usor, c-un suris astringent
De durerile facerii lui parca si poate.

Ramasesem stinghera, cu oneste dureri,
Conducind cu privirea rotunjita lor arca.
Minciunile mele dezertasera ieri,
Oare stiu sa se-ntoarca?
Daca, poate si parca

marți, 6 noiembrie 2007

U2, Italia si restul

U2 are in "Walk On" citeva versuri care suna cam asa: "a place that has to be believed to be seen". Ascultam azi si ma gindeam - stai un pic, poate asta e solutia si cu Romania... Ca sa o putem vedea curata, civilizata, normala poate ca a venit timpul sa credem ca poate fi asa. Daca ne autosugestionam ca traim intr-un loc decent, locul asta chiar va deveni decent. Sau poate ca sunt eu naiva.

Hai sa fim foarte sinceri: la nervi, la oboseala, la stres, devenim cu totii, chiar si pentru o secunda, average-cetatean-roman. Cind te invirti de juma de ora in cautarea unui loc de parcare, ce faci? (iti spun eu, o urci pe trotuar cum apuci sau faci un double parking cu luminile pe avarie de nu se vede om cu persoana). Cind mergi kilometri fara sa gasesti un cos de gunoi, unde arunci coaja de banana? (neamtu' ar umbla cu ea in buzunar si trei zile, daca e nevoie). La o treaba oficiala importanta, cu hirtogarie multa si deadline scurt, ce faci in fata functionarului public? (sa nu-mi zici ca astepti sa se rezolve totul pe cale oficiala, ca nu te cred). Daca nu calcam in strachinile bunului - simt si ale corectitudinii cu regularitate, asa cum o face majoritatea, hai sa admitem ca o facem si noi once in a blue moon.

De fapt, cine om fi noi astia de care tot vorbesc aici? Cei slabi, care nu au cinism si fibra de pradator? Cei timizi, care s-ar vedea salvati de curtoazie si de eticheta? Cei inadecvat de educati, care inca mai spera ca vor capata explicatii logice pentru fiecare aberatie? Oricine am fi, vreau sa sper ca nu ne vom contamina cu Romania prezenta.

De ce? Pentru ca la vara ma gindeam sa ma duc in vacanta in Italia. Nu in Egipt.

joi, 1 noiembrie 2007

Fem.










XX?
Sunt fata. Asa mi s-a spus.
Sub genunchii zdreliti trag sosetele albe
si imi pun pantofii rosii de lac. Uneori.
Dau apa la soareci la filme in care
animale mici si pufoase sunt ranite si mor.
Fac compuneri despre tari calatoare,
despre mame si tati cu copii care sunt
adevarate comori.

PMS!
Am nervi, cearcane, draci, o buba pe frunte.
Zile in care nu as vrea sa fiu presedinte.
Ies in oras sa ma storc de nelinisti.
Tre’sa-mi pun pantofii rosii de lac. Deseori,
posibilii soti nu au timp de detalii
si tac stinjeniti
sau se uita pe sest la curbele mele
(prea grasa? prea slaba?).
Tembel: un cuvint nimerit.

XXX …
Imi pun pantofii rosii de lac. Si atit.

ADN
Fertila. Pintec perfect.
Cordon care leaga de mine - deodata -
o idee de fiinta.
Timpul incepe sa curga intr-un sens
biologic corect. Fac un cuib.
Nopti de scincete, seri de poveste. Despre Oz.
Imi pun pantofii rosii de lac si visez.

P.S.
Sunt fata. Sint alpha. Sunt miez.