Detergenta obisnuita

Sunt o detergenta obisnuita. Nu scot petele dificile si , daca stau sa ma gindesc bine, am probleme si cu cele elementare: flegma obraznica parasutata din nara direct pe trotuar (cu o indeminare care ma face sa suspectez modificari cromozomiale serioase), transpiratia minerala, care lasa urme ca niste cearcane galbui la subtiori, pipi-ul prelins pe ziduri, ziua in amiaza mare. Multi dintre masculii natiei mele au probleme de excretie si de secretie. Testosteronul, chiar daca e in cantitati mari, e de calitate indoielnica si util mai ales in situatii de paroxism fotbalistic si / sau de alcoolemie ridicata. Ochii devin lacrimosi in momentele in care este mentionata 'mama' - de bine sau de rau, dupa cum e cazul- sau in accese de depresie muzicala, punctate de tzambal.

Spre deosebire de mine, detergentele speciale au o putere de spalare mult mai mare. Unele contin ingredienti naturali, care le permit sa inchida ochii si sa isi imagineze ca sunt intr-un cimp de lavanda din Provence si nu in statia lui 335 de la Romana. Alte detergente, de generatie mai noua, mai blonda si mai inalta, beneficiaza de tehnologii moderne, care camufleaza petele vechi si uscate sub valuri de Chanel 5 si de matase Roberto Cavalli.

Pe vremea bunicilor mele, lucrurile erau mai simple. Una era o sapuna de casa zdravana, de prin partile Olteniei - nu te puteai pune cu ea, pentru ca facea multe spume si nu stia de gluma cind venea vorba de curatenia trupeasca. Cealalta era mai rafinata, italianca odicolona, care umbla cu batista la nas si nu-ti adresa vorba daca nu erai spalat pe dinti. In plus, amindoua rezolvasera transant problema cu barbatii lor. Ori se barbiereau si se primeneau zilnic, in zori, ori erau trimisi sa isi spele singuri. De mina.