Ce (fuck) eu in trafic

Nu stiu altii cum sunt. Si, sincer, de la Creanga incoace, nici nu ma intereseaza. Insa eu, cu fiecare zi care trece, imi dau seama ca parasesc resedintele de fapt ale vietii mele si ma mut in trafic. Traficul a devenit un loc in care imi petrec ore bune in fiecare zi. Pentru a nu avea sentimentul pustiitor al inutilitatii, trebuie SA FAC ceva in trafic.

Asadar, ce fac eu in trafic? Pai, nu neaparat in aceasta ordine:

- ma fardez (sub privirile atente ale calatorilor din autobuzul 148)

- imi fac ordine in poseta (asta fac ca sa uit ca NU mai fumez in masina)

- vorbesc la telefon (fara hands free - asta e concursul meu personal cu politaii)

- maninc timpenii (ciocolata)

- beau ceai verde (sanatos si combate efectele ciocolatei)

- ascult muzica: dimineata - Guerilla , seara - Radio Romania Muzical, intre timp - U2, Diana Krall, CD-ul cu muzica din "Mr. & Mrs. Smith"

- observ copacii cu frunze rosii din Herastrau, maseaua lui Buneatza (fosila radacinii de copac preistoric din fata Muzeului de Geologie, pe care am botezat-o asa in cinstea unei colege de scoala primara cam nespalate pe dinti), coada din fata Ambasadei Canadei, afisele de la Piata Romana

- ma chinui sa nu ma scarpin la nas si sa nu imi rup pielitzele de la unghii (daca Doamne fereste! e vreun paparazzi in masinile din jur)

Pina una alta, cel putin 60 de minute din viata mea au trecut asa ! Oameni buni, cum zice si cintecul ,"am inceput sa-mbatrinesc", nu mai am resurse nelimitate de timp. Who the heck imi da mie inapoi aceste 60 de minute si de unde? Ca aici nu e ca la jocurile pe computer, unde mai gasesti o ascunzatoare secreta si mai cistigi o viata! Si a propos, voi ce faceti in trafic?

Detergenta obisnuita

Sunt o detergenta obisnuita. Nu scot petele dificile si , daca stau sa ma gindesc bine, am probleme si cu cele elementare: flegma obraznica parasutata din nara direct pe trotuar (cu o indeminare care ma face sa suspectez modificari cromozomiale serioase), transpiratia minerala, care lasa urme ca niste cearcane galbui la subtiori, pipi-ul prelins pe ziduri, ziua in amiaza mare. Multi dintre masculii natiei mele au probleme de excretie si de secretie. Testosteronul, chiar daca e in cantitati mari, e de calitate indoielnica si util mai ales in situatii de paroxism fotbalistic si / sau de alcoolemie ridicata. Ochii devin lacrimosi in momentele in care este mentionata 'mama' - de bine sau de rau, dupa cum e cazul- sau in accese de depresie muzicala, punctate de tzambal.

Spre deosebire de mine, detergentele speciale au o putere de spalare mult mai mare. Unele contin ingredienti naturali, care le permit sa inchida ochii si sa isi imagineze ca sunt intr-un cimp de lavanda din Provence si nu in statia lui 335 de la Romana. Alte detergente, de generatie mai noua, mai blonda si mai inalta, beneficiaza de tehnologii moderne, care camufleaza petele vechi si uscate sub valuri de Chanel 5 si de matase Roberto Cavalli.

Pe vremea bunicilor mele, lucrurile erau mai simple. Una era o sapuna de casa zdravana, de prin partile Olteniei - nu te puteai pune cu ea, pentru ca facea multe spume si nu stia de gluma cind venea vorba de curatenia trupeasca. Cealalta era mai rafinata, italianca odicolona, care umbla cu batista la nas si nu-ti adresa vorba daca nu erai spalat pe dinti. In plus, amindoua rezolvasera transant problema cu barbatii lor. Ori se barbiereau si se primeneau zilnic, in zori, ori erau trimisi sa isi spele singuri. De mina.